Activarea în limfocite. Efectul antigenelor asupra limfocitelor B

Video: 24.06.09 | Sidorova EV | Regatul limfocite B

Activarea limfocitelor B asociat cu o serie de stimuli specifici și nespecifici, care conduc la modificări biochimice și morfologice profunde în celule.

Video: Limfocitele și onco-celule

acolo teorie, încercând să explice modul în care un antigen „declanșează“, activează celulele B. Deși acțiunea antigenului este cel mai important pentru activarea celulelor B în timpul activării sunt implicați și factori suplimentari: 1) celulele T antigen-specifice, 2) mediatori, secretate de celulele T antigen-specifice, 3) mediatori secretați celulelor T nespecifici, 4 ) produs de genă 1a, 5) celule suplimentare (macrofage, A-celule), 6) antigen specific T-supresoare.
În prezent, un număr de propus modele, explica activarea limfocitelor B. Să discutăm unele dintre ele.

1. Activarea celulelor B datorită introducerii blocului lipofile în bistratul lipidic al membranei. Această implementare poate avea loc fără implicarea antigenului, nespecific, cu o concentrație mare de metabolit. Astfel, de exemplu, funcționează, celulele aparent non-specifici ai factorului de stimulare T-helper.

Specificitatea proceselor imunologice datorită prezenței unui mediator, care este secretat de limfocitele T au influențat antigen. Acest neurotransmițător (receptor secretat de celulele T) este compus din trei părți: receptorul celulei T reactiv specific cu determinanții antigen din partea suport (purtător), H-2 proteine ​​si „coada lipofile.“ Mediatorul se alătură receptorul său la antigenul pe celule fixe suprafață antigen, și o coadă lipofilă introdus în stratul de membrană fosfolipidică.

2. Aderarea la antigenul limfocitelor B Aceasta conduce la inactivarea sa reversibilă din cauza paraliziei sau apariția semnalului 1. Semnalul 1 se dezvoltă la reacția bimolecuă dintre antigen monovalent și receptorul corespunzător din celule. El este extrem de rapid (eventual, într-o secundă) are un efect paralizant de celule. Inducerea unui răspuns imun apare atunci când B-celulă după un semnal 1 va acționa mai mult și semnal 2. Sa presupus inițial că semnalul 2 induce anticorpi care sunt fixate pe suprafața celulelor T și a antigenului specific pentru aderarea la B-limfocite. Ulterior, aceasta a fost făcută posibilitatea liniei de transmisie a semnalului 2 pentru o scurtă distanță prin intermediul limfocitelor T formate mediator. În unele cazuri, semnalul 2 se datorează acțiunii anticorpilor împotriva antigenelor care nu aderă la suprafața limfocitelor B și împotriva antigenelor lor de suprafață.

3. Pentru a activa celulele B necesită al doilea semnal. Acest semnal vine de la aderarea la componenta celula C3 a complementului. În sprijinul acestui punct de vedere este prezența la receptorul de suprafață pentru PAOK activat componenta C3 și mitogenitate Preparate purificate component C3. Corespunde acestui punct de vedere, iar prezența proteazelor lipozomice activarea componentei C3 in celule limfatice, și că aceste proteaze ies în evidență ca acțiunea asupra antigenilor celulelor limfatice și imunogene și interacțiunea dintre T și limfocitele B (Dukor, Hartman, 1973 - Hartman, 1975).

În legătură cu acest punct de vedere, să nu mai vorbim de acțiunea Mitogenic proteaze. Acțiunea asupra celulelor splenice tripsină stimulează încorporarea 3H-timidinei în aceste celule este aproape la fel de mult ca efectul mitogen mai puternic. Acțiunea tripsinei îndreptată către celulele B: mai mult de 80% din celulele transformate le conțin pe suprafață se immunoglobuliny- extrem stimulează puternic încorporarea 3H-timidinei în celulele splinele șoarecilor atimic (Kaplan, Bona, modelul anului 1974 Vischer, 1974).

Video: limfocitele T citotoxice

4. Conform modelului un semnal nespecific care unește receptori de antigen de imunoglobulină ale limfocitelor B induce o serie de procese (de exemplu, formarea unui „cap“), dar nu activează celulele. Limfocitele B sunt activate prin semnal nespecific din porțiunea de pe suprafața acestuia, care nu este imunoglobulină. Aceste semnale sunt emise de antigen (dar nu și asupra factorilor determinanți antigenici) în cazul antigenelor și mediatori thimic independente de către celulele T sau macrofage (pentru antigene dependente de timus).